Istoria inelului

<<                                                   >>

Istoria inelului
  ” Nu te lasa prada trendurilor.Nu lasa moda sa puna stapanire pe tine.Fii tu acela care decide cine esti, ce vrei sa exprimi prin felul in care te imbraci si modul in care traiesti” Gianni Versace
Considerata ca face parte dintre cele mai vechi arte decorative, bijuteria a fost adesea asociata cu materiale si pietre pretioase, desi la inceput au fost  realizate bijuterii din scoici, oase si gheare de animale, avand rol de protectie impotriva raului sau dovada rangului in comunitate. Ceva mai tarziu bijuteria a avut legatura cu nevoia de infrumusetare  corporala a omului, considerand bijuteria un obiect frumos prin el insusi.
Inca din antichitate inelul a fost cea mai populara piesa de bijuterie. La romani au existat reguli in ceea ce priveste purtarea inelelor. Barbatii romani purtau inelele sigilii pe ambele maini, dar nu era permisa pe mana dreapta a inelelor cu piatra, considerate prea feminine. Romanii bogati purtau inele care sa se potriveasca cu anotimpul, vara purtau inele mai subtiri si iarna inele mai impunatoare.
In Evul Mediu cele mai multe inele erau gravate cu figuri de sfinti, inelul cu piatra era folosit mai mult  pentru imunitatea purtatorului. Piatra cea mai des folosita a fost safirul, fiind un antidot pentru otrava sau intrebuintata la vindecarea bolilor de ochi.
Traditia inelului de logodna a fost introdusa de Maximilian I arhiduce al Austriei in anul 1477, cand a dat un inel viitoarei sale sotii Maria de Burgundia ca o promisiune de casatorie.  Dar traditia inelului pe degetul al patrulea de la mana stanga vine de la egipteni.  Ei avand credinta ca degetul inelar are o vena conectata direct la inima, vazand cercul ca un simbol al iubirii nasfarsite intre un barbat si o femeie. In latina acesta vena a fost numita “amoris” sau vena dragostei.
In Renastere se revine la purtarea cat mai multor inele pe mana. Erau in acea perioada inele eclaziastice cu pietre care aveau fiecare o semnificatie, safirele – puritate, rubine – glorie, smaralde – simplitate si liniste. Inelul papal era zdrobit la moartea papei, urmand ca unul nou sa fie realizat pentru noul papa din aur pur avand ca simbol o barca in care Sf. Petru este asezat pe un scaun. Dar nu toate inelele au fost privite si folosite ca un simbol al dragostei. Atat Hannibal cat si Demostene au purtat si folosit inele cu otrava. Cesare Borgia in perioada Ranasterii isi folosea inelul sau cu doua capete de leui , avand dintii inmuiati in otrava. Cand dadea mana presa inelul in palma dusmanului sau asteptand ca otrava sa isi faca efectul.
Un alt gen de inel in perioada Renasterii este inelul gimmel. Inel format din doua inele intrepetrunse unite de un pivot simbolizand uniunea a doua vieti, care puteu fi separate si astfel persoana iubita putea fi detinatorul a jumatate din inel. Modul acesta de inel a continuat pana in secolele XVII-XVIII, avand inscriptionate motto-uri sentimentale.
O alta categoriae de inel este inelul autoexplicativ, cum ar fi inelul busola, inelul cu ceas, inelul cu tutun sau inelul cu parfum. O ultima categorie de inel este “inelul jeton“. Aceste inele erau date de catre regi, regine sau persoane influiente prietenilor lor. In caz de urgentea erau folosite ca mijloc de protectie sau de iertatre. Tot in aceaste categorie intra si inlele imparatesti care erau insaparabile de bijuteriile coroanei.
Din secolul al XVIII lea inelele au inceput sa fie purtate pentru frumusetea lor.

Comments

comments

<<                                                   >>